Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2014

Oh, să nu-ţi închipui că m-ai scârbit asasinându-ţi mama, soţia şi fratele, incendiind Roma şi trimiţând în Ereb pe toţi oamenii cinstiţi din împărăţia ta. Nu, drag strănepot al lui Cronus. Moartea-i un lucru omenesc, dar din partea ta nu ne puteam aştepta la o altă comportare.Dar să-mi chinuiesc urechile ani la rând ascultând cântecul tău, să văd picioarele tale subţiri, domiţiene, frământându-se într-un dans pirrheic, să te ascult cântând la instrumente şi declamându-ţi poemele, o, biet poet de mahala!, iată ce mi-a slăbit puterile, trezind în mine dorinţa morţii.Roma îşi astupă urechile când te aude, lumea râde, iar eu nu vreau să roşesc de ruşinea ta. Nu pot. Urletul Cerberului (câinele iadului în mitologia antică – n.n.), dragul meu, deşi nu se deosebeşte de cântecul tău, va fi mai puţin supărător pentru mine, căci lui nu i-am fost niciodată prieten şi pentru vocea lui nu-s obligat să mă ruşinez.Fii sănătos, dar nu cânta, ucide, dar nu scrie versuri, otrăveşte, dar nu dansa, incendiază, dar nu cânta din citeră, asta îţi urează şi acest ultim sfat prietenesc ţi-l trimite- Petronius Arbiter Elegantiae”.

Henryk Sienkiewicz,Quo vadis?

 

 

La prima vedere, poate şi la a doua, libertatea este văzută ca cea mai importantă caracteristică a vieţii omului. Pentru libertate au existat războaie, revoluţii, asumări, trădări în istoria devenirii umane. A fi liber este una , însă a te comporta ca atare este cu totul altceva. Asumarea libertăţii devine, în mod obligatoriu, una din cerinţele începutului de mileniu. Oamenii moderni, informaţi sunt tot mai conştienţi de importanta propriei libertăţi şi tocmai de aceea devin foarte atenţi şi reacţionează la orice încercare de îngrădire a libertăţilor personale. Libertate înseamnă însă a-i respecta şi pe ceilalţi şi de altfel a respecta un set de reguli asumat. De aceea a ramăne liber este o chestiune mai mult asumată decât dată. Să ne asumăm libertatea de a fi demni, drepţi , echilibraţi şi umani, urmăriţi de atitudinea elegantă, fără a  face soclu din “cadravele” pe care unii calcă la urcare …fiindcă la coborâre or sa se reîntâlnească cu toate.

Anunțuri

Read Full Post »

Ierarhia de gândire  

Ca și alte animale sociale(şic..), oamenii deşi deosebiţi prin spirit , credinţă şi înţelegere sunt obsedaţi  de ierarhie și clasamente. Acest lucru este evident în multiplele activităţi umane.  Întrebarea care se pune este dacă această referinţă la clasament se face printr-o ierarhie de gândire. Adică noi facem clasamente şi atunci când gândim? Oare când avem de făcut o alegere facem clasamente pentru a determina ierarhic varianta optimă sau mai plastic spus vizualizăm căi de urmat pentru a ajunge la ceea ce ne dorim? Natura umană simte nevoia să facă referinţe la clasamente.Dacă da atunci avem o ierarhie de gândire. Ierarhia de gândire nu poate fi înțeleasă în termenii unei singure proprietăți adică în mod simplu. Gândirea umană nu poată fi înţeleasă  în mod  defectuos ,de altfel, doar  prin clasamente, fiindcă de multe ori criteriile sunt interpretabile. Că să înţelegem nevoia de clasament a naturii umane , trebuie mai întâi să descoperim calitatea minţii de a abstractiza, în baza percepţiilor. Cunoaşterea este multivalentă ca şi gândirea de altfel , pe care din păcate sau din fericire ne-am dezvoltat-o ierarhic.Percepţiile însă sunt identificate de un sistem propriu de referinţă iar acest sistem poate duce la ierarhii subiective , ce pot fi de multe ori greşite…

Fără o bună funcţionare a ierarhiei de gândire am putea spune că fluturii sunt acelaşi lucru cu omizile…..şi ar fi păcat.

 

Read Full Post »