Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Mai 2012

Cunoaşterea ne spune că totul este relativ! De multe ori ne întrebăm care sunt certitudinile noastre într-un univers nemărginit. Poate cea mai clară certitudine este pentru noi trecerea timpului în sensul pe care îl înţelegem în mod uzual. Ce este timpul? Timpul devine un concept personal legat de observatorul care îl măsoară! Există o diferenţă mare între trecut şi viitor! Legile ştiinţei nu fac diferenţă, din punct de vedere matematic, între trecut şi viitor! În viaţă reală există o mare diferenţă între direcţiile înainte şi înapoi ale timpului! Conform lui Stephen W. Hawking există trei direcţii ale timpului: sensul termodinamic al timpului  simbolizând direcţia în care dezordinea sau entropia creşte , sensul psihologic este direcţia în care noi simţim trecerea timpului, în care noi ne reamintim trecutul, dar nu şi viitorul , sensul cosmologic al timpului este direcţia în care universul se extinde!Sensul psihologic al timpului ne permite să ne amintim ceea ce s-a întâmplat în trecut! Pentru viitor noi căutăm o modalitate de a-l face predictibil, de obicei, folosind date istorice! Suntem în eroare fiindcă sensul timpului este dinamic şi odată cu trecerea lui se modifică şi condiţiile evoluţioniste privind fenomenele şi procesele naturii umane. Devine astfel  imposibil ca în mod scalar să determinăm matematic evoluţii ale timpului! Oamenii în schimb se comportă , de multe ori asemănător în cazul unor provocări la care sunt supuşi! Comportamentul lor se poate modifica doar în cazul unor evoluţii importante ale cunoaşterii şi nici atunci definitiv! Ne este frică în continuare de întuneric ca şi o moştenire ancestrală a simţurilor noastre! Azi ne este frică de trecerea timpului ca şi povară a societăţii moderne, altădată nu era aşa! Ne e frică de ziua de mâine fiindcă nu avem amintiri despre ea  şi am devenit nişte cetăţeni cu accente nevrotice ai lumii complexe în care trăim! Să trăim în timp cu mulţumirea celor care înţeleg că aceasta este o cale de devenire pentru propria fiinţă şi nu pentru ipotetica zi de mâine!

Read Full Post »

Nu pot învăţa pe nimeni nimic. Pot doar să-i fac să gândească. Socrate

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă. Socrate

 

Socrate a fost acuzat, in anul 399 i.e.n., de lipsa de respect faţă de zeii orasului, de introducerea de noi zei si de coruperea tineretului. A fost judecat de 500 de cetăţeni atenieni, găsit vinovat de 280 dintre acestia si condamnat la moarte, fiind obligat sa bea o cupă cu cucuta. 

Se spunea despre Socrate că ar fi fost cel mai înţelept bărbat din Atena , pentru că ştia că nu ştie nimic, adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă spunea Socrate. Era fiul uni sculptor şi al unei moaşe, poate tocmai de aceea metoda sa urmărea să te ajute să renaşti prin gândire. Gândirea nu a făcut însă faţă propagandei nici atunci şi poate nu face nici astăzi! Descoperirea adevărului în opinia lui Socrate se făcea cu întrebări prin dialog!Metoda lui căuta să te ajute să ieşi din contradicţia gândirii şablonate bazată pe convingeri a priori definite şi de cel mai multe ori greşite.  Aritmetica ignoranţei spune că în condiţiile date 280 înseamnă mai mult ca 220, iar drumul spre paharul de cucută pare că trece prin înţelegerea sau mai bine spus lipsa de înţelegere a majorităţii, fiindcă altfel ar trebui să admitem că fiind mai mulţi au şi dreptate!

Argumentul acestei aritmetici a fost folosit de multe ori în istorie! Din fericire pentru noi adevărul nu are legătură cu această aritmetică , dar drumul spre el nu este facil şi trece prin cunoaşterea proprie a fiecăruia dintre noi!

Ideile nu sunt atât de fragile ca oamenii de aceea astăzi ne reîntoarcem la Socrate pentru a descoperi că,  uneori , mare parte din ceea ce gândim este greşit şi că statistica nu este întotdeauna un argument!

Read Full Post »