Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2012

Un dar….

Omul nu are port, timpul nu are ţărm. El curge , iar noi trecem.
Lamartine

Rămân doar lucrurile bune şi frumoase pe care le lăsăm în memoria naturii pentru a ne face simţită prezenţa în marea trecere! Prietenii sunt cei care te fac să înţelegi că natura omului, prin creaţie, nu este solitară!Un gând de preţuire şi de recunoştinţă tuturor celor care , în nebunia zilei, mi-au dăruit o clipă din viaţa lor spunându-mi la mulţi ani! Un dar mai frumos nu se putea!

Anunțuri

Read Full Post »

A fi viu…


Obişnuinţa ucide, la fel  şi nepăsarea. Este greu să înţelegem că în esenţă natura umană lucrează cu lumini şi umbre şi atunci preferăm să urmăm drumul cunoscut, convenţional, zilnic! Noile idei ne-ar face să ne simţim nesiguri într-o lume în care căutăm certitudini!A fi viu înseamnă să te gândeşti că ceea ce faci tu, poate schimba chiar şi un singur om, ar fi suficient pentru a nu fi nepăsător!Prima regulă a lui Aristotel  în Etica sa este că nu există reguli! A fi bun înseamnă să îţi dezvolţi caracterul astfel încât să faci ceea ce este bine în fiecare situaţie dată!A face ceea ce este corect nu înseamnă doar să urmezi nişte reguli , ci să găseşti echilibrul perfect în funcţie de circumstanţele în care te afli – fie ele pozitive sau negative! A fi viu înseamnă să gândeşti şi să simţi! Oare cum se împacă lucrul acesta cu noua filozofie a lucrurilor aşa zis bune ,reglementate până la extrem! Poate tocmai prin flexibilitate şi dinamismul înţelegerii celor care trebuie să le aplice pentru a înţelege că fiecare om este un univers propriu…într-o coajă de nucă…

Aşa cum spune Pablo Neruda   în Poem

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul
unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa
straluceasca, oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca
“a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in
fiecare zi…

 

Read Full Post »

Drumul nebătut…

Alegerile în viaţă sunt esenţiale pentru definirea personalităţii noastre. Cum facem însă aceste alegeri şi ce ne determină să le facem sunt doar două din întrebările care apar deseori! Alegem cu creierul? Alegem cu inima? Are AND –ul nostru vreo informaţie în acest sens structurată în el!Un studiu recent arată că noi gândim în continuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Conform fizicii cuantice există un câmp cuantic ce uneşte tot ceea ce este în acestă lume şi dincolo de ea!Gândurile noastre declanşează procese de rezonanţă şi de atracţie în viaţa noastră Altfel spus  tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. Prin ce emitem în univers? Răspunsul acceptat până nu demult ar fi prin creier, prin hăţişurile minţii umane! Se pare însă că acest răspuns nu este complet! Cel mai puternic emiţător din corpul uman este inima care generează un câmp energetic mai mare decât al creierului. Această descoperire a fost făcută de Institutul de Cardiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi. Şi aşa fiecare dintre noi ne alegem drumul în viaţă mai greu sau mai uşor, cu mintea şi cu inima, asumându-ne toate riscurile,  dar asta contează….

Lucru exceptional prezentat în poezia lui Robert Frost (Drumul nebătut)

Două drumuri mi se arătară în pădurea aurie
Şi tare regretam că-mi fusese dat tocmai mie
Să aleg. Călător fiind, am stat acolo îndelung
Şi am privit departe pe cel ce dădea într-un crâng
Iar copacii îmi părură dintr-o dată întinşi la pământ.

După ce am apucat-o pe celălalt drum
Crezând că poate am ales mai bine acum
Căci parcă avea mai multă iarbă
Mi-am spus repede, în barbă,
Că sunt cam la fel.

În acea dimineaţă semănau atât de mult
Frunzele nu fuseseră călcate de demult
Oh, am pornit-o pe cel dintâi şi a doua zi
Deşi ştiam exact unde mă va opri.
Şi atunci m-am îndoit de el.

Vă spun toate acestea cu un oftat,
S-a întâmplat cândva, pe înnoptat,
În pădure două drumuri am văzut –
L-am apucat pe cel mai puţin bătut
Şi asta a contat.

Read Full Post »

De data asta…

„De ce si-ar iubi omul lanţurile chiar de-ar fi făcute din aur ”  Francis Bacon

”Cred ca, intr-o zi, vom merita sa nu mai avem guverne.” Jorge Luis Borges

Poate trebuie să descoperim de la subtilitatea afirmaţiein lui Bacon până la dejnadejdia din concluzia lui Borges că oamenii, că fiinţe gânditoare au nevoie mai mult decât lanţuri şi constrângeri pentru a trăi. Altfel am intra pe un drum periculos de abordare , acolo unde statistica trăieşte pentru noi. Neînţelegerea necesităţii obiective de schimbare a modalităţii de a guverna ne duce cu gândul la faptul că , poate  într-o zi vom reuşi să ne conducem altfel. Guvernele sunt prizonierele statisticilor. În fapt ar trebui să fie în directă legătură cu aspiraţiile oamenilor pentru a nu uita că cel ce conduce are cea mai grea misiune-trebuie să-i înţeleagă pe ceilalţi!Dacă acest lucru nu se întâmplă, vom primi din nou porţia de “de data asta e altfel”  dar aşa cum afirmă Reinhart şi Rogoff în excepţionala carte „De data asta e altfel. Opt secole de sminteală financiară” –aproape niciodată nu va fi altfel… 

Read Full Post »