Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2011

Poveste de Craciun

O poveste spune ca atunci cand primii crestini au descoperit simbolul sacru al nasterii Domnului, trei virtuti au fost trimise din cer credinciosilor – speranta, dragostea si credinta!  Pentru a sarbatorii in fiecare an aceste virtuti, oamenii au dorit sa gaseasca un simbol al lor printr-un element al naturii coborat din gradina Edenului-copacul vesnic!  Astfel au cautat un copac la fel de mare ca speranta, la fel de dainuitor ca dragostea si la fel de drept ca si credinta! L-au recunoscut  la lumina stelelor  fiindca avea semnul crucii pe fiecare ramura! Asa a luat nastere bradul de craciun…cu steaua din Bethleem in varf, ca simbol al inceputului nostru intr-o  noua viata, cu lumanarile sau stelutele calauzindu-ne drumul  pentru a ne bucura de fructele spirituale ale acestui copac vesnic verde care nu da alte roade, cu rolul de Mos Craciun asumat pentru a intelege ca cel mai fericit lucru in viata e sa daruiesti…lumina chiar daca intri pe horn!

Anunțuri

Read Full Post »

Dacă….

Dacă Immanuel Kant avea dreptate privind enunţurile analitice şi cele sintetice , el a reuşit sa explice că raţionaliştii caută adevărul prin reflecţie , iar empiricii îşi justifică toate convingerile recurgând la experienţă! Pentru exemplu putem prezenta enunţurile analitice ca fiind  valabile atunci când conceptul definit înglobează caracteristicile sale (predicatele  sunt cuprinse în subiect!) şi enunţurile  sintetice ca fiind cele care  adaugă noi caracteristici la concept  (avem noi predicate la subiect!). Cunoaşterea poate fi în viziunea lui Kant a priori prin reflecţie sau a posteriori  prin cercetare empirică, practică!

Când gândim nu facem o analiză a acestor concepte. Cei mai mulţi dintre noi le folosim în mod automat, ca pe nişte stabilizatori ai propriilor noastre convingeri. Astfel putem să ne justificăm puncte de vedere şi de multe ori verdicte cu privire la unele teme, în mod reflexiv înainte ca ele să se întâmple! De asemenea putem deveni analişti (poate nu e cuvântul potrivit!) pentru o judecată empirică în baza evenimentelor trecute!

Şi din când în când, atunci când scăpăm de capcanele zilnice ale subiectelor inventate , dacă nu ne pierdem esenţa specifică fiecărui miracol, putem sa devenim noi înşine!

Read Full Post »

Bunul simţ comun….

Punctul de vedere al bunului simţ comun asupra lumii este conceptul formulat de filosoful  englez George Edward Moore! Credinţele noastre zilnice, alegerile noastre zilnice se bazează pe bunul simt propriu (în formulare cordială – în cantităţi diferite!) şi sunt mai mult sau mai puţin juste. Apare astfel o distincţie între dezvoltarea şi demonstrarea filosofică a unei afirmaţii şi existenţa unei baze comune pentru cunoaştere. Altfel spus cunoaşterea noastră comună   este cea care ne influenţează alegerile noastre !

Un argument etic poate pretinde că dacă un lucru are anumite proprietăţi el este bun!Un hedonist ar putea aprecia că lucrurile care ne fac plăcere sunt  în mod categoric bune!

Un ascet ar putea spune că lipsa unei legături cu lumea materială est un lucru bun! Deşi putem argumenta în mod diferit dacă un lucru este bun sau rău din punctul nostru de vedere, al bunului simţ comun, proprietatea de a fi bun nu poate fi definită, este inefabilă!

Bunul simţ comun învinge întotdeauna scepticismul… dar oare nu e nevoie de mai mult?

Read Full Post »

Alegerea -trecut sau viitor?

Până la mijlocul secolului trecut inducţie a fost tratată ca o metodă  specifică de inferenţă, de altfel o inferenţa inductivă, care urmăreşte inferarea  acelor regularităţi observate a fi valabile în trecut prin apariţia lor în viitor. Este logic posibil , aşa cum afirma Hume ca “ toate smarandele observate , până la un moment dat,  să fie verzi”  sau ca ”toate lebedele să fie albe”. Concluziile inductive ar putea fi greşite în sensul că “ toate smarandele sunt verzi (adică nu există smaralde de altă culoare) şi toate lebedele sun albe (există totuşi lebede negre-aşa cum spune Taleb)! Hume a afirmat că nu există un argument non circular care să susţină valabilitatea inducţiei!

Şi totuşi noi gândim aşa ! De cele mai multe ori experienţele din trecut ne fac să ne configurăm un set de reguli de conduită după care acţionăm! Acest comportament stă la baza  gândirii circulare susţinută direct sau indirect de mari personalităţi ştiinţifice! Facem ALEGEREA în funcţie de trecut şi nu de posibilităţile de dezvoltare ale viitorului, ne bazăm mai mult pe experienţă şi mai puţin pe predicţie (şic- predicţia se realizează de obicei tot în baza unor evenimente istorice!!!) Max Black afirma că o anumită inferenţă poate fi justificată prin regula – viitorul este asemenea trecutului – tocmai de faptul că ea a funcţionat în trecut!Hans Reichenbach  a încercat să demonstreze că, dacă există o modalitate corectă pentru inferarea viitorului în baza trecutului, atunci inducţia va fi şi ea corectă…

Cum stim însă că viitorul va fi asemenea trecutului?

Read Full Post »

Descoperirea?

Creierul uman  unul  dintre cel mai complexe sisteme  din   univers, 100 miliarde de neuroni, 100 000 de miliarde conexiuni, mai multe decat stelele noastre din galaxii, pe care niciodata nu le-am vazut… 

Epoca de filozofia greacă şi latină a fost bazat pe a fi într-un sens destul de precis: existenta exercitata prin lucruri independente prin  autocunoastere şi atitudine. O mare parte din filosofia modernă s-a bazat mai degrabă pe instrumentele de cunoaştere umană, dar într-un mod care pare să fi compromis în mod inutil ideea de previziune in sensul de prevestire.Asa cum spunea Socrate „cel care a trait viata fara sa reflecteze la ea, a trait-o degeaba”. Am ajuns sa ne traim, de multe ori, orele din viata care se scurg intr-o singura directie, fara sa reflectam la  natura noastra umana si la  scanteia divina ascunsa in sensurile noastre. In viziunea lui Husserl reconstrucţia filosofică a lumii trebuie să înceapă prin “punerea între paranteze” (epoché) a tot ceea ce nu este strict justificat. Din analiza sa reductionista si fenomenologica rezulta că singurul “reziduu” neatins de această valorizare universală este conştiinţa.

Conştiinţa este absolută , iar lumea contingentă –aceasta este marea descoperire a fenomenologiei husserliene. Ceea ce reducţia fenomenologică pune în lumină este raportul dintre conştiinţă şi obiectele sale intenţionale, precum şi limitele atitudinii naturale.Problema omului cartezian ramane –cuget deci exist –de altfel intr-o forma duala. Dualismul ca filozofie, reprezinta relatia dintre minte si materie, aceasta relatie e posibila datorita asertiunii ca fenomenele mentale sunt, din anumite puncte de vedere, lipsite de o baza materiala.

Dualismul este opus materialismului, deoarece considera ca dincolo de realitatea fizica, exista o realitate spirituala si ca existenta fiintelor noastre nu e limitata doar la corp. Fiinta si devenirea lui Platon, forma si materia lui Aristotel, numenul si fenomenul lui Kant, yin si yang din filozofia chineza sunt doar cateva exemple.

Sa reflectam la existenta noastra dincolo de materialismul primar lucru ce ne va permite sa ne descoperim constiinta !

Read Full Post »