Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2011

Discursul Regelui…

Ce ar putea să-l oprească pe fostul Suveran al României să rostească un discurs în Parlament? Faptul că probabil nu o să intre în nebunia zilei și nu o să  simtă nevoia să răspundă sirului de acuzații,  mai mult sau mai puțin fondate,venite din partea detractorilor săi (deci nu vom avea circ)? Poate faptul că nu o să anunțe măsuri de criză și nu o să  învinovățească clasele sociale , fiidcă există (deci nu vom avea discuții despre..pâine)? Probabil nu o să  facă politică în Parlament și lucrul acesta numai un om de stat poate să –l  facă (deci vom avea un om de stat în Parlament… câți  alții mai sunt?)! Cred că în România nu se va mai pune problema să revenim la monarhie (cine stie ?) , dar se va pune problema să revenim la normalitate! Oare nu este un gest de normalitate discursului Regelui în Parlament la implinirea unei venerabile varste , în semn de respect față de istoria noastră, de multe ori controvearstă?

Anunțuri

Read Full Post »

Transformarea

 Lumea de astăzi, prezentată în mod plastic ca un fel de amestec al filosofiei occidentale şi economie capitaliste , se bazează de fapt pe contraste si conflicte. Avem exemple clasice în acest sens: conflicte între companiile rivale, generaţiile  mai vechi şi tinerii de azi, cetăţeni angajaţi şi şomerii, politica restrictivă fiscală şi politica expansionistă fiscală  şi putem merge mai departe cu exemplele sau pur și simplu am putea conștientiza  fiecare dintre noi  contradicțiile pe care le avem zi de zi cu noi înșine și cu ceilalți.

Rădăcinile reală ale acestui lucru  pot fi găsite în biologie. Lumea vie din jurul nostru este plină de conflicte și câteodată procese evolutive favorabile au rezultat tocmai în urma unor astfel de conflicte! De multe ori însă conflictele au reprezentat o sursă de involuție și dezbinare la nivelul societății, deoarece instrumentele sociale crete de om nu respectă întotdeauna  principiile cretive ale naturii!

În acest moment se stie  că rezolvarea problemelor economice mondiale ar trebui să fie definitiv în centrul intereselor noastre, în special în situațiile actuale, dificile, ale crizei financiare. Chiar dacă suntem conştienţi de faptul că ciclurile economice apar în mod regulat, este foarte apăsător să ne uităm cu calm la schimbarile ciclice, atunci când toate acestea ne afectează pe noi și pe cei din jurul nostru.

Astăzi economia ca știință (e sau nu e aceasta este întrebarea?) admite că are nevoie de ajutorul sociologiei și pshihologiei. Ideile neintervenției statului și nereglementării au devenit la acest moment cel puțin de neacceptat. Din nou îi dăm dreptate lui Keynes care  susţinea că deciziile din sectorul privat, uneori, pot duce la rezultate ineficiente macroeconomice şi răspunsurile corective trebuie să vină din partea statului ( a guvernului) pentru a stabiliza ciclul de afaceri și a reda încrederea oamenilor(asa cum spuneam avem nevoie de sociologie și pshihologie). Chiar dacă trăim într-o lume globală multinaţională, deciziile noastre se bazează în principal (și sunt influențate cu adevărat) de  relaţia noastră cu un mediu restrâns de indivizi (suntem în continuare  prizonirii nevoii umane de încredere și atunci în internet avem deocamdată o încredere limitată!).

Eu cred că istoria ar trebui să ajute aici foarte mult. Succesul Imperiului Roman a fost bazat pe o guvernare foarte bine gândită , pe creșterea rolului statulului și bineînțeles pe conflicte. Decăderea sa a avut la bază conflictele și slăbirea statului.Romanii au subliniat , într-o lecție pentru eternitate,beneficiile birocraţiei centrale şi au făcut bazele primei economii dezvoltate.

Acum lumea globală ne determină să fim împreună în criză sau în afara crizei! Poate descoperirea substratului pshihologic al economiei și al banilor (care reprezintă orice altceva decât existența lor materială și mă refer aici la vise, dorința de putere, dorința de control, nevoia de securitate …) ne-ar face să înțelegem că am ajuns la un conflict cu noi înșine! Putem să învățăm ceva și să progresăm sau din contră putem să ne atacăm între noi, nemaiavând suficiente resurse, pierzând oportunitatea transformării…

Read Full Post »

Labirintul nostru…

„Şi nu este de mirare că cele mai multe probleme sunt de fapt false probleme”.

Ludwig Wittgenstein în lucrarea sa Tractatus logico-philosophicus

Gödel  a afirmat că matematica este în criză fiindcă se bazează pe axiome.Dovada de bază a teoremei incomplete  a lui Gödel  pornește de la  pe paradoxul mincinosului : „Această afirmaţie este falsă’, care implică, în orice sens am interpreta, o afirmație falsă. Gödel  a obţinut  o teoremă în loc de un paradox
prin schimbarea următoare : „ Această afirmaţie este nedovedit”.Dacă această afirmaţie. este  de nedovedit, atunci este adevărată și apare o situație de criză în ceea ce privește logica deterministă.

Cum  putem începe o construcție logică într-un sistem complex? E greu de spus deoarece conform lui Gödel toate sistemele matematice (și nu numai!) sunt incomplete! Au la bază afirmații unghiulare numite axiome care sunt de nedovedit! Chiar și atunci când reușim să dovedim o teorie ne bazăm pe elementele cunoașterii de la acel moment, în mod evident excludem elementele care vor apărea ulterior! Mai mult decât atât el a demonstrat că mașinile oricât de performante ar fi (lucru care încă este valabil la momentul de față!) au o limită a cunoașterii și evoluției, fiindcă spre deosebire de om nu au imaginație!

 Toate aceste lucruri ne duc la concluzia că suntem într-o situație grea, pierduți într-un labirint, alcătuit tocmai de noi , cu ajutorul mașinilor și instrumentelor  create de noi! Cum ieșim din labirint? Există o singură soluție pentru a ieși  și anume: să te detașezi de percepția pe care o consideri normală a labirintului și să-ți eliberezi mintea de falsa problema labirintului! Abia atunci mintea ta va învăța să lupte!

PS”: îmi cer scuze că nu abordez extraordinarul subiect al gazonului de pe arena națională!

Read Full Post »

Cuvântul pierdut

Viziunea veche de conducere a civilizaţiei occidentale avea un  sprijin puternic şi o justificare, de la ştiinţă bazată pe  paradigma carteziană şi pe cea  monistă. Acest punct de vedere mondial se bazează pe ipoteza metafizică că universul este un sistem mecanic, strict determinist. în care materia are rolul primordial.Viata, constiinta si inteligenta sunt privite ca rezultate produse de materie prin evoluție. In această  vechea paradigma, universul şi natura nu au nicio îndrumare  inteligenţă sau  un plan creativ.

O altă paradigmă, venită parcă în susținere celei de mai sus, a fost dezvoltată de Sigmund Freud şi adepţii săi  , care sustineau ca toate comportamentele noastre sunt  în ultimă analiză, conduse de instincte de bază sau să le numim insticte  primare.

Viziunea noastră curentă  asupra lumii oferă sprijin implicit sau explicit . pentru etică şi strategia noastră de viaţă. În societatea actuală este glorificat , cu caracter personal , succesul în detrimentul altora. Se pare ca este  perfect natural să creezi un viitor mai bun pentru un grup propriu în detrimentul altora. Astfel suntem capabili să jefuim  resurselor neregenerabile de combustibili fosili generând poluare pentru a ne atinge confortul propriu fără să ne intereseze de alții, de multe ori  explicăm uciderea de civili nevinovaţi în alte ţări ca fiind „daune colaterale” în exercitarea nevoie  noastre proprii de securitate. De asemenea avem  “creierul spălat” și credem că bunăstarea noastră depinde în mod critic de mijloace materiale  și este direct proporţională cu  creșterea produsului intern brut.

Dar dacă nu este așa? Dacă universul este inteligent și dinamic? Dacă și oamenii își pot dezvolta viața și conștiința prin îmbunătățirea spirituală? Dacă în goana după ceea ce este palpabil ca Toma Necredinciosul am pierdut pe drum ceva important din sensul nostru?

Atunci probabil trebuie să ne schimbăm scara valorilor și convigerile noastre pur materialiste!

Dacă la început a fost cuvântul (a se citi cunoașterea) ce s-a pierdut?

Read Full Post »