Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2010

Despre votul uninominal

Am fost unul dintre cei care am sustinut introducerea votului uninominal considerand ca prin aceasta decizie clasa politica se va reforma si va deveni mai responsabila! Rezultatul a fost insa altul iar zilele acestea am aflat ca 70% dintre romani sunt de parere ca este nevoie de schimbarea sistemului de vot actual, releva un sondaj de opinie realizat de CCSB.
Studiul mai arata ca peste 75% dintre cei chestionati nu-si cunosc parlamentarii din colegiul lor, iar 59% se considera mai prost reprezentanti decat inainte.
Uninominalul ii multumeste doar pe 22% dintre romani, in vreme ce 70% l-ar dori schimbat. In acelasi timp, 38% dintre cei intervievati considera drept cel mai potrivit sistem de vot pentru Romania cel pe lista, 30% prefera un sistem de vot mixt, care combina colegiul uninominal cu reprezentantarea proportionala, in timp ce 20% indica un sistem de vot pe colegiu uninominal.
78% dintre romani nu cunosc numele deputatului care-i reprezinta in Parlament, iar in cazul senatorului procentul este si mai mare: 89%. In acelasi timp, 63% nu stiu din ce partid face parte deputatul din colegiul lor, iar 76% nu stiu din ce partid face parte senatorul care ii reprezinta. Votul uninominal , din pacate, a scos in prim plan carentele noastre umane si organizatorice ca societate, unele pierdute prin negura istoriei!Astfel s-au cumparat voturi, au fost negociate colegii, de multe ori nu omul (uninominalul) ci banii au contat si a iesit asa! Deloc bine dar trebuie sa subliniem ca pentru acest lucru de vina suntem noi toti cei care avem drept de vot! Englezii au o vorba ” fiecare tara are conducatorii si moneda pe care ii merita!”. 

Oare noi ce meritam?

Read Full Post »

Arc peste timp

Ce poate fi mai demobilizator decat senzatia ca in timp anumite lucruri se repeta si  parca nimic nu se schimba la nivelul moravurilor. Consider lucrarea lui Dinicu Golescu  „Insemnare a calatoriei mele facuta in anul 1824, 1825, 1826” , drept o lucrarea ce surprinde in modul cel mai natural cu putinta uimirile pe care societatea occidentala i le provoaca unui boier roman la inceputul secolului al XIX lea.

O sa prezint spre reflectie cateva fragmente:

„pravila cea dreapta legiuita, care, far’ de diosibire, in veac sa urmeaza”), care nu permite imbogatirea fara just temei, spre deosebire de situatia din tara („…nu ca pe la noi, unde imi trebuie hartie de voi sa insir numele acelor trentarosi si cu picioarele goale, sau streini sau pamanteni, care, far’ de avere de o suta de lei, au ajuns in putini ani milionisti (milionari) cu palaturi (case imparatesti) si cu mosii… si nu ajuta nici patria, nici trebuintele orasului, cu nici un mijloc, macar sa dea din averea lui dintr-o mie una, ei strang numai din averea norodului, far’ de a sa folosi si norodul de ei”

„platesc toti dupa starea care o au” asta in Austria!

(„sa cutremura mintea omului cand isi va aduce aminte”), de saracia bordeielor taranesti, de practica cumpararii dregatoriilor si cea a „iraturilor” (veniturile din dari si impozite realizate pe baza dregatoriilor cumparate), de incompetenta dregatorilor, pusi pe capatuiala, de practica schimbarii dese din functie a acestora” -toate acestea se intampla in Tara Romaneasca!

„noi am ramas in urma tutulor neamurilor”

„neinvatatura si injuguirea prosteste pre om, facandu-l si rau”

„Atunci m-au coprins gandurile, vazand ca teranii Elvetiii, vrand sa stie ce curge (ce se intampla) in lume, sa strang si cetesc gazeturi…”.

„Mare paguba este la o tara de a-si scoate tot materialul nefabricarisit (materia prima neprelucrata), vanzandu-l in alte tari cu un pret prost, si apoi sa-l cumpere iaras cu pret de 30 ori mai mult! Mare paguba este cand o tara in veci cumpara toate lucrurile duprin alte tari, si acele nu cumpara nici un lucru fabricarisit dintr-aceasta – cum este in ticaloasa patria noastra, care are in lung 2 hotare, unul despre meazazi, si altul despre meaza-noapte, si pe amandoao in veci sa exportariseste moneda, neimportarisindu-sa pe nici un hotar macar un ban..”

Un arc peste timp care ne arata ca dupa atata timp ,pastram unele deprinderi periculoase pentru proiectul national numit Romania moderna.Citatele ar putea sa continue aratand uimirea boierului fata de existenta drumurilor ingrijite, a asistentei medicale generalizate, a prezentei teatrului in viata curenta, a modului in care se imbraca austriecii si bineinteles a modului in care sunt dezvoltate centre universitare.

Daca ne inrebam unde suntem acum fata de Europa vestica ca si atunci s-ar putea sa ne ingrozim!

PS totusi sunt un optimist si sper….

Read Full Post »

Cei mai de incredere…

Cu ceva vreme in urma s-a facut un sondaj pentru a stabili care este institutia cea mai credibila pentru romani! Daca in alte tari rezultatele unor sondaje similare au adus in prim plan biserica, armata, institutia prezidentiala, parlamentul si alte instituitii fundamentale ale statului ,in Romania cei mai de incredere sunt pompierii!

De aici putem face o serie de comentarii . Primul ar fi acela ca ne-am pierdut increderea in institutii fundamentale ale statului si ne simtim mult mai aproape de cei care vin sa-si riste viata pentru a ne salva. Al doilea ar fi legat de lipsa de repere si modele intr-o socieatate care nu are acum un proiect propriu de modernizare si prin urmare balteste intr-o neincredere generalizata! Al treilea ar fi putin mai plastic, poate chiar  mai relaxat si ne gandim probabil ca de multa vreme, in lipsa unei strategii ne comportam pompieristic incercand sa limitam proportiile unui dejastru economic si social  a carei flacara  se reaprinde periodic!

Desi de incredere si cu importanta sociala (ma refer la pompieri) eu nu cred ca raspunsul la aceasta intrebare dat de catre noi, ne face sa fim optimisti pentru viitorul nostru!

Read Full Post »

Viata ca o calatorie

„Inchipuiti-va ca intr-o zi ar fi venit un tren si nu am mai fi avut puterea sa ne urcam in el. L-am dorit prea mult, l-am asteptat prea mult. Ne-am epuizat in asteptare si nu ne-a ramas nici o picatura de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului asteptat.Numai ca ne-am fi simtit striviti de o mare tristete, amintindu-ne cum am visat trenul acela care acum pleaca fara noi. Si ce am fi putut face dupa plecarea trenului? Singura noastra sansa ar fi fost sa uitam de el, sa uitam de toate, sa dormim, iar cand ne trezeam, cu ultimele noastre puteri, sa asteptam alt tren… „– Viata pe un peron, Octavian Paler

Acum cateva zile am calatorit cu trenul cateva sute de kilometri intr-o normalitate care m-a speriat. Desi trenul era destul de confortabil si avea si wi-fi am simtit calatoria ca o intoarcere in timp spre mine insumi, studentul de altadata.Am avut timp sa reflectez la modul in care noi ne ducem viata si sa ma gandec ca viata noastra este ca o calatorie cu trenul ,care de multe ori are cu totul alta destinatie decat cea pe care ne-o dorim.Poate ca atunci cand urcam in tren ne asteptam ca visele sa ni se implineasca si sa ajungem la destinatia pe care o dorim. Peisajele insa ne vor face sa fim altfel iar oamenii ne vor face sa ajungem imbatraniti si secatuiti la ultima statie, care nu neaparat e cea de destinatie. Poate ca trebuie sa ne plimbam din cand in cand cu trenul spre o statie intamplatoare, fara telefoane mobile , fara idei preconcepute, fara a lasa pe altii sa ne manipuleze timpul si gandurile si sa visam  la  viata noastra cea de toate zilele…poate ca la o calatorie…ce poate fi oricand ultima.

Read Full Post »

Fiecare dintre noi murim cate putin in fiecare zi! Asa cum spunea un alt nemuritor Marin Sorescu ne-am imbolnavit de moarte in ziua in care ne-am nascut! Cu toatea acestea unii dintre noi, putini cei drept, sunt destinati sa-si traiasca nemurirea prin propria moarte…Adrian Paunescu a fost unul dintre cei putini care a avut atata inima cat sa fie foarte implicat in tot ceea ce a facut, cu pasiune, cu nebunie, cu un strop de geniu…Poate Nichita Stanescu magaiat de ingerul cu o carte in mana a spus cel mai bine:poetul ca si soldatul nu are viata personala. Poetul implicat a plecat putin ca si soldatul cu simtul datoriei indeplinit spre nelinistea detractorilor sai… 

La Adio

Se află litere şi farduri
Şi nişte munţi sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Şi nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu

De ce să-ţi spun la revedere
N-aş mai avea nici un motiv
„Adio” drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de la mine până la tine
Cuvântul însuşi va-ngheţa
Nici să te strig nu ştiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Ştiai şi tu, plângeai şi tu
Şi-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ţi-aş mai spune amănunte
Destinul de-aş putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Şi eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit

Read Full Post »