Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2010

Suntem în plină criză financiară şi de valori, lucru care ne face să avem o existenţă  complicată. În această situaţie în care bugetul este unul de penurie, în care nivelul investiţiilor bugetare atinge cam 4% din PIB, în care investitorii străini se cam retrag din Romania, trebuie să existe o preocupare faţă de viitor, oricât de optimişti am fi , din punct de vedere al structurii noastre interioare.Acesta este primul paradox, paradoxul bugetar.

În situaţia noastră iarna ne ia întotdeauna prin surprindere, un strat de câţiva cm de  zăpadă îi încurcă pe edilii nostri, pe cei care nu sunt plecaţi în ţări mai calde, administraţiile locale sunt de multe ori depăşite şi, vă vine să credeţi sau nu , noi discutăm pe toate televiziunile despre rolul paranormalului în viaţa noastră cea de toate zilele, eminamente politică , în ultima perioadă! Acesta e al doilea paradox , cel paranormal.

Suntem ca într-un roman de Kafka (să fie Castelul sau să fie Procesul , greu de spus…) în care logica  sa-i spunem în mod forţat normală, devine paranormală şi astfel începem să ne explicăm trecutul, prezentu şi viitorul.Şi acum, fiidcă tot nu avem soluţii de viitor, poate facem un sodaj, eventual un forum sau poate chiar un referendum prin care să stabilim o dată pentru totdeauna cine e cel mai paranormal din ţară şi apoi să ne continuăm munca pentru viitor!

Poate mai simplu recurgem la oglinda (de sticlă) şi întrebăm”oglindă,oglinjoară cine e cel mai paranormal din ţară?” .La nevoie onglinda de sticlă poate fi şi realitatea…tv.

Read Full Post »

„Clasa politică trebuie reformată !” este o afirmaţie cu care 9 din 10 persoane ar fi de acord.Problema apare atunci când trebuie să treci la aplicarea reformei ,deoarece, în mod clar, fiecare înţelege altceva prin reformare.Este o expresie a teoriei reflexivităţii legate de deciziile noastre. În primul rând schimbarea are un preţ şi tocmai de aceea cei care doresc sa fie oameni politici trebuie să plătească acest preţ.În al doilea rînd nu este suficient să schimbi doar oameni, pentru o schimbare adevărată trebuie înlăturate realităţile şi  instrumentele care au permis clasei politice să se degradeze.În al treilea rând schimbare trebuie făcută până la capăt , neezitant şi în baza unor principii clare ,pentru a asigura substanţă demersului. Daca membrii unei structuri doresc conservarea unor privilegii cu orice chip acea structură devine moartă.De aceea există cuvinte care trebuie să apară ca şi motoare ale acţiunilor realizate şi anume: NOU ,ÎNCEPUT,VIITOR,VIZIUNE,SCHIMBARE.

Altfel vom pierde timpul discutând probleme, mai mult sau mai puţin interesante, cu dexteritatea unor filosofi”rataţi”, poate discutând despre cretani şi afirmaţia celebră a unui cretan nu mai putin celebru,care spunea că „toţi cretanii sunt mincinoşi”.De altfel, printre rânduri, mă gândesc că sunt mulţi cretani ipotetici în politica românească ,iar paradoxul afirmaţiei nu ne linişteşte nici în situaţia în care ar fi neadevărată.Oare în spatele reformei cretane  poate sta INTERESUL,CLANUL,MANIPULAREA, TRECUTUL?Sunt convins că da!Si atunci cum vom rezolva paradoxul? Probabil prin anticorpii oricărie organizaţii ,care ar trebui să o determine să se întărească!Doar că  în acest caz anticorpii ipotetici sunt liderii politici ,care pot determina schimbarea…cum le spun eu „oamenii care aduc ploaia”!

Read Full Post »

Sigur în ultimele zile discuţiile privind viitorul ţării au luat o întorsătură dramatică, din păcate pe alocuri şi comică, soluţiile care apar în zilele acestea fiind de multe ori duse la limita absurdului. Aşa am aflat ca suntem un popor care mănâncă prea mult şi nesănătos , aşa am aflat că trebuie să plătim impozite în plus pe vicii şi aşa am aflat că ,un viciu fundamental este să mănânci shaorma. Siderat de atât de multă inteligenţă m-am gândit că poate există şi alte vicii care ar putea fi impozitate înaintea fast food-ului. Astfel,  aflând  că oamenii ar trebui să nu aibă vicii am încercat să-mi dau seama ce înseamnă acest cuvânt.(VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ♢ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víțiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.).E clar cei care mănâncă shaorma, beau cola, fumează sau consumă băuturi alcoolice sunt vicioşi şi trebuie îndreptaţi …de aceea vor plăti impozite în plus… dar cei care deşi nu se pricep să guverneze fac acest lucru în diverse funcţii publice şi ne obligă să ne cultivăm vicile (pentru a rezista nervos sa spunem)  ce ar trebui să facă? Părerea mea e că ei vor fi recompensaţi fiidcă sunt fără cusur!

Read Full Post »

Învaţă de la toate…

Oare cât de mult suntem dispuşi să învăţăm? Suntem dispuşi să învăţăm de la orice şi oricine? Cu aceste întrebări încep Noul An şi cu convingerea că deşi  nu vom avea suficiente momente de reflecţie, în viitor vom învăţa ceva care să ne ajute să fim mai buni, mai înţelegători, mai pregătiţi pentru ceea ce urmează!

Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei…
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere – cum să trăieşti pe veci.

Read Full Post »