Adevărul este unul dintre subiectele centrale în filosofie. De mii de ani problema adevarului a cautat raspuns? Unde gasim acest raspuns ? Avem doua variante: in noi insine sau in conceptiile altora despre adevar! Pilat din Pont a intrebat- “Ce e adevarul?”- nu a primit niciun raspuns fiindca adevarul se afla in fata sa si el nu putea sa-l inteleaga! Propriile noastre convingeri, izvorate din cultura epocii in care traim , deprinderile noastre, educatia, prejudecatile sociale ne fac sa ne pierdem sensul valorii de adevar existente, pe care il putem determina daca ne luam ca etalon pe noi insine!
Daca analizam conceptiile altora despre adevar ar trebui sa ne oprim la teoriile neo clasice ale adevarului si anume: teoria corespondentei, teoria coerentei si teoria pragmatica a adevarului!
Teoria corespondentei avand ca principali reprezentanti pe G. E. Moore si Bertrand Russell porneste de la conceptul obisnuit de adevar care afirma ca exista lucruri si stari care sunt reale. Aceste lucruri reale sunt fundamentul adevarului. Pentru a fi adevarate, credintele noastre trebuie sa infatiseze lucrurile reale, asa cum sunt ele. Adevarul este concordanta intre ceea ce credem si realitatea independenta. Aceasta pozitie este denumita “teoria corepondentei adevarului”. Trebuie retinut ca teoria corespondentei adevarului nu ne spune cum sa deducem daca credintele sunt adevarate sau false. Este vorba de o reprezentare a ceea ce este adevarul, nu de un procedeu de expunere a credintelor adevarate. Cum stim daca infatisarea noastra asupra realitatii este exacta sa nu, este o problema ce tine de justificarea adevarului. Credinta adevarata nu este suficienta pentru cunoastere. Putem avea credinte adevarat fara a avea totusi cunoastere. Adesea este nevoie de ceva mai mult, de o justificare a credintelor. Ratiunea cea mai evidenta este ca cel care crede are nevoie de o procedura prin care sa recunoasca cum ca aceste credinte sunt adevarate. In cazul nostru, intotdeauna, avem nevoie de o procedura prin care sa demonstram ca ceea ce credem este adevarat. Justificare presupune descoperirea unei proceduri prin care sa dovedim adevarul credintelor noastre. In viata cotidiana oamenii se intreaba, in mod frecvent, daca intr-adevar cunoastem sau nu ceva!
Teoria coerentei avand ca principali reprezentanti pe Walker, Baldwin, Joachim a pornit de la ideea ca in cazul conceptual obisnuit de adevar, concordanta cu realitatea, ne poate duce la gandul ca idealistii nu au conceptul de adevar, din moment ce neaga existenta unei realitati independente. Cu toate acestea, idealistii au elaborat o prezentare alternativa a adevarului: adevarul este consistenta reciproca a ideilor. Aceasta este numita de obicei “teoria coerenta a adevarului”. Conceptul de coerenta nu este definit precis, dar ideea fundamentala este ca teoriile si ipotezele se leaga impreuna. Coerenta este reciprocitatea relatiei dintre parti, ca intr-un joc de puzzle. Crezurile noastre sunt intocmai ca piesele diferite dintr-un joc de puzzle, care sunt toate amestecate. Unele se potrivesc cu altele, in timp ce altele nu pot fi potrivite cu celelalte. Scopul este de a alcatui un ansamblu cat mai complet.
Teoria Pragmatismului – orientare filosofica afirmata pe terenul gandirii americane a avut ca reprezentanti mai de seama pe Charles S. Pierce (1839-1914), J. Dewey (1859-1952), W. James (1842-1910), F.C.S. Schiller (1864-1937). Acesta incearca sa legitimeze interesul pentru utilitatea adevarului venind cu solutii ce vor sa puna de acord spiritul uman cu dificultatile experientei cotidiene. Pragmatistii au aratat ca in adaptarea sa la mediul natural si social, omul se afla in fata unor situatii problematice – care sunt stari obiective ale activitatilor umane incarcate cu deruta, nesiguranta, confuzie, cautari care solicita judecata din partea omului. Viata este astfel vazuta de catre pragmatisti ca o continua transformare a situatiilor problematice in situatii neproblematice, rezolvate.
Se pare astfel ca detinerea adevarului devine un lucru mult mai complicat sau poate ar trebui sa ne indoim de adevarurile noastre, pe care uneori le catalogam banal, fiind convinsi ca sunt de necombatut si le ducem in zona gri a prejudecatilor sau sabloanelor false de gandire!
Descoperirea adevarului este in noi insine iar drumul nu-i usor!
