Despre spiritul nostru…latin

Am înţeles din vâltoarea politică de azi faptul că învingătorul ia tot.Poate este o metodă firească de manifestare , ce ţine de resorturile interioare ale personalităţii noastre. Câteodată ne place să ne credem suficient de puternici şi deştepţi pentru a decide pentru toţi ceilalţi. Spiritul nostru, ancestral , se pare că este unul prezent în istoria Romei. Astfel un oarecare comandant al galilor  pe numele său (poate poreclă..şic) Brennus, în momentul în care  aceştia au prădat Roma în 390 î.d.C. şi-a aruncat sabia pe balanţa unde se cântărea aurul răscumpărării exclamând vae victis (Vai de ce invinsi!). Rămâne acum să stabilim care sunt învingătorii şi învinşii şi poate învăţăm ceva din istorie. Astăzi aş fi sperat într-o altă abordare.Aş spera într-o golire de sevă a înclinaţiei politicii spre stiinţa militară primordială şi o regrupare a ei în spirit iluminat şi umanist spre viitor…Fiindcă viaţa ne arată că poţi trece foarte repede din situaţia de învingător în cea de învins, iar noi trebuie să ne gândim la lumea de mâine şi nu la cea de ieri. Revine o întrebare în mod obsesiv: oare  am evoluat peste 2000 de ani (cu mult peste!)doar în mod tehnologic şi material?

PS: Sper să fi evoluat şi spiritual  !

pour les connaisseurs

De cele mai multe ori timpul ne oferă surprize. Adevăratul om este cel care reuşeşte să-şi depăşească condiţia curentă, exprimată la modul fizic , existenţial şi să ajungă la sensul vieţi, care este devenirea.Viaţa te obligă să fii mai bun sau mai rău, mai inteligent sau mai puţin inteligent, mai agitat sau mai linistit dar esenţa ta, misiunea ta, este să nu-ţi pierzi niciodată onoarea. Să-ţi iubeşti ţara e un sentiment care nu se strigă, iar onoarea este întotdeauna legată de patrie. Astfel se crează devenirea… unii spun istoria! Şi uite aşa se transformă muntele cum spune Marin Sorescu!

MUNTELE

Ţin locul unei pietre de pavaj,

Am ajuns aici

Printr-o regretabilă confuzie.

Au trecut peste mine

Maşini mici,

Autocamioane,

Tancuri

Şi tot felul de picioare.

Am simţit soarele până la osii,

Şi luna

Pe la miezul nopţii.

Norii mă apasă cu umbra lor,

De evenimente grele

Şi importante

Am făcut bătături.

Şi cu toate că-mi suport

Cu destul stoicism

Soarta mea de granit,

Câteodată mă pomenesc urlând:

Circulaţi numai pe partea carosabilă

A sufletului meu,

Barbarilor!

Înţelegerea… realităţii ….politice

În noaptea de 6 decembrie discutam cu un prieten despre un lucru care ar părea nebunesc la prima vedere şi anume să scriem o carte sub forma unui dialog, prin acest lucru înţelegându-se dezbatere, divergenţe, pe teme de interes public , despre politica noastră.Azi am renunţat la idee deoarece ar trebui să am prea multe rânduri albe , fiidcă eu , astăzi ,nu înţeleg politica. Nu pot să fiu extremist când alţii pot, nu pot sa privesc în ochi şi să mint dar alţii pot, nu pot să fiu un bun actor la comandă, nu pot să ma fac că nu înţeleg : Înţelegerea …Realităţii….Politice.

Despre zgomot…

Zgomotul apare atunci când există   criză de idei, de identitate, de valori pentru a se  încerca să nu se trasmită un mesaj ci să se  inducă o stare de teama sau furie sau determinare sau altceva…Aceată campanie electorală a fost atât de zgomotoasă încât de multe ori mi-a fost foarte greu să o urmăresc şi să particip la ea. Atunci când se va termina sper să învăţăm să trăim fără zgomot. E linişte în natură şi foşnetul frunzelor aproape îngheţate e singurul zgomot pe care mi-l doresc.Să bată vântul pentru a acoperi tot vacarmul  cum s-ar spune the wind of change… 

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow share their dreams
With you and me
Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
in the wind of change

Cuvinte încrucişate…

Trăim într-o vreme a schimbărilor, în care oamenii se leagă de cuvinte şi nu de gesturi, deşi se spune ca mai mult de 90% din comunicre este nonverbală. Nouă ne place să auzim doar anumite lucruri, ne place să punem etichetări, ne place să credem daor că în mod implacabil alţii sunt de vină pentru ceea ce ni se întâmplă nouă. Nu ne place să ne asumăm responsabilităţi, dar ne place să despicăm firul în patru( englezii au un aforism”să nu facem scandal după laptele vărsat”), ne place să credem că noi nu putem face nimic ca să îmbunătăţim lucrurile şi atunci mai bine ne facem că nu înţelegem  atunci când ni se răspunde cu “NU” şi dorim să ni se răspundă “DA”.Deşi nu ne place să o spunem suntem vinovaţi de soarta noastră fiindcă e mai comod să dăm vina pe alţii.Când vom scăpa de acest blestem al cuvintelor încrucişate vom înţelege că zgomotul înseamnă regres şi atunci vom fi mai liniştiţi şi mai eficienţi.Se spune că face mai mult zgomot un copac bâtrân care cade decât pădurea tânără care creşte în linişte. Printre cuvintele încrucişate  eu aud pădurea cum creşte….Dar voi?

De la papionul domnului Tariceanu la badarania domnului Antonescu

Domnul Tăriceanu a  purtata aseară papion!Şi-a reconfirmat conditia de liberal veritabil!Domnul Antonescu şi-a purtat ” educatia ” printr-o intrebare!Ce salariu are cumnatul dumneavoastra domnule Geoana?Nu stiu ce raspuns ar fi aşteptat domul Antonescu(ca liberal), probabil să i sa spună că presedintele unei bănci trebuie sa aibă salariul minim pe economie!Răspunsul pe care domnul Geoană nu  a dorit să-l dea (probabil din considerente strategice vizând turul al doilea) ar fi fost - un sfert  din salariul unui director de bancă din occident , acelaşi salariu pe care l-a avut reprezentantul propus de PNL la EXIMBANK (ghici cine era!), poate salariu comparativ cu reprezentantul PNL la BNR, distinsul domn Olteanu . Sunt convins  nu-i târziu sa se înteleaga că nu venitul din salariu este o problema in România, deoarece pentru el se reţin toate IMPOZITELE, ci banii negrii, licitaţiile trucate, mita, acestea sunt marile ameninţări!Şi totuşi sunt convins că nu există nici un alt liberal, în afara domnului Antonescu, care să creadă că e o vină să câştigi bani , din managementul unei afaceri, chiar dacă acţionar este statul  (există în urma crizei importante bănci internaţionale care au capital de stat)!În rest aştept să văd iluminarea conducătorilor ţării, trecuţi, actuali şi viitori pentru a mai avea o speranţă!

Confruntare de … adormit alegătorii

Astăzi, se pare, va avea loc marea confruntare între cei TREI candidaţi.M-am gândit foarte tare , de ce trei şi nu cinci sau nu sapte.Mi se pare o lipsă de respect faţă de alegători să afirmi  faptul ca anumiţi candidaţi nu trebuie să participe.După cum vedeţi, deşi mi-am propus să nu abordez acest subiect, am cazut şi eu în capcana puternicilor zilei. În România reală de trei, cinci sau sapte zile se vorbeste de tot felul de confruntări,  care în mod cert, vor abunda de atacuri la persoană. În România pe care mi-o doresc candidaţii ar trebui să discute despre programe,soluţii, viziuni, cu alte cuvinte despre ziua de mâine.Bineînţeles că nu va fi asa! Avem alte lucruri mai importante: sa discutăm spre exemplu dacă s-au înţeles staffurile, dacă au curaj sau nu candidaţii să apară la televiziune, despre cine va fi moderator, despre ce s-a mai întâmplat în ultimii douăzeci de ani … despre trecut, nimic despre viitor. Şi deşi stiu toate aceste lucruri, cred totuşi că voi urmări dezbaterea, ce are ca scop adormirea mea într-o agendă închipuită, a unor conducători închipuiţi, care se cred iubiţi şi providenţilali… Spre liniştea lor eu vreau oameni normali

Şi totuşi ochiul meu interior, atotvăzător, îmi va permite să fiu treaz. Ultimii cinci ani mi-au ajuns….

Despre ticăloşie şi manipulare

De ceva vreme, se încearcă prin tot felul de mijloace să se inducă ideea că în România există două tipuri de politicieni: buni şi răi.Politicenii buni luptă împotriva sistemului ticăloşit(pe care tot ei l-au cultivat), privesc electoratul în ochi şi cultivă ura faţă de ceilalţi politicieni răi, care  sunt corupţi, perfizi , lacomi.Mă gândesc ce manipulare poate fi mai grosolană decât aceasta! În nici un caz nu se mai discută despre programe, idei, termene, viziuni.Aşa cum ar spune “politicenii buni” aceaste lucruri sunt “gargară” sau  o pierdere de vreme. Se discută în schimb despre  cum s-ar schimba viaţa noastră , eventual de mâine, dacă  am avea parlament unicameral (ca şi cum acest lucru ar putea împiedica “politicenii buni” să aranjeze în continuare licitaţii, să inventeze sistemul de circulaţie a banilor negri printre electori, să protejze grupurile de interese), despre cât  de popular este unul sau altul, despre viaţa personală care brusc devine publică a unui adversar, despre trecut şi deloc despre viitor.

Când nu are nimic de spus despre viitor politicianul “bun” face zgomot! El crede că astfel poate să-şi camufleze acţiunile abile de manipulare a opiniei publice prin dezinformare şi diversiune!

Imi vine asemenea ,unui poet alungat pe celălalt mal al Dunării, să  mă exilez pe-o boabă de piper, acolo unde politicenii “buni” nu au loc!

Exil pe-o boabă de piper 

Tu lasă contabilii să numere valuri
tu lasă-i pe alţii să clatine chei
fii cioara cu scripca nebunul hamalul
ce cară-n decembre spre mugur clei.

În mlaştini cu muzici atlet al pudorii
să-ţi fie deodată ruşine să mori,
pe-un pat mişcător în maşina salvării
comandă fetiţe şampanie flori…

Şi loc de odihnă alege-ţi piperul
să-i poţi saluta dacă nu ţi-o fi greu
pe cei ce pun sticla betonul şi fierul
în spaţiul din care-a fugit Dumnezeu.

PS: Dar dacă vin şi acolo?

Despre simţul măsurii…

Declaraţiile politice din ultima vreme , m-au făcut să reflectez la calitatea vremurilor în care trăim!Un om pe care îl respect spunea că, omul prin firea sa vremelnică trebuie să fie deasupra vremurilor. Se pare că în acest moment majoritatea celor care fac declaraţii politice sunt  rătăciţi prin vremuri. Se ştie clar că opţiunea mea pentru preşedinte este Mircea Geoană!Totuşi nu pot să fiu de acord cu comentariile lui Ludovic Orban la adresa electoratului lui Traian Băsescu, cum de asemenea nu pot fi de acord cu etichetările pe care candidatul Traian Băsescu şi apropiaţii lui le fac la adresa celorlaţi competitori.Îmi revine în minte un dialog care a avut loc în Parlament în perioada interbelică între marele savant Iorga şi marele politician Brătianu.La întrebarea lansată de Iorga “Ce aş mai putea eu învăţa de la un inginer?”, Brătianu a răspuns “Simţul măsurii, domnule profesor!”.

Poate că, deşi greu , politicienii actuali care folosesc etichetările, glumele spumoase şi cuvintele goale ,vor învăţa ceva şi anume că, dacă nu te poţi ridica deasupra vremurilor, cel puţin să nu le duci în derizoriu prin lipsa de conţinut a mesajului!(din dorinţa de a avea simţul măsurii am folosit expresii cordiale pentru comportamente bădărane) .

Oare ce unitate de măsură putem avea pentru”simţul măsurii”?

   

Singur printre politicieni

Licean fiind am citit cu mare plăcere poeziile lui Marin Sorescu!Debutul său literar ca şi volum publicat ” Singur printre poeţi” a fost pentru mine o lectură cel puţin agreabilă.Atunci mi-am pus întrebarea “Cum poate fi un poet singur printre poeţi?”.Nu mi-am raspuns atunci.Astăzi fac politică şi îmi dau seama cum poate fi un om politic singur printre politicieni… Este de altfel revanşa întrebărilor care nu au primit răspuns, faţă de cel care trebuia să intuiască răspunsul.Noroc că stim că de multe ori Bărbaţii trebuie să plece la luptă şi Singuri.

PS si ce poezie frumoasă a scris Marin Sorescu pe această temă

BARBATII

Autentificare

Parola?  Creare album poezii   Publicati poeziile online. Ultimele adaugari   Ca Diogene-ascuns… Melancolie Cantec bulgar Descumpanita Intro-retrospectie Total autori   173

 

Mircea cel Batran imbracat in zale.
Alexandra cel Bun imbracat in zale.
Stefan cel Mare imbracat in zale
Mihai Viteazul imbracat in zale.
Ion Voda cel Cumplit imbracat in zale.
Si aici, in Oltenia, Tudor Vladimirescu
Primenit si el cu zale
Peste camasa mortii.

Mie-mi vine sa ma asez pe genunchii lor
Si sa-i trag de mustati
Si sa-i intreb, de ce sunt toti
Imbracati in zale?
Si unde tot pleaca in fiecare dimineata
Si de ce nu mai stau pe-acasa,
Sa se barbiereasca mai des,
Ca, uite, barbile lor
Ma zgarie
Cand mi-alint de ele sufletul.

As vrea sa merg si eu cu voi, le zic,
Sa vad macar lupta de la Rovine,
Dar ma impingeti bland la o parte
Si ma lasati in grija femeilor.
Si cum caii vostri si-au tocit pe drumuri
Pana si seile frumoase cu ciucuri,
Luati din prima biserica zidita de voi
Biblia legata in piele

Si-o puneti pe ei cu literele in ios,
Sa se umple de sudoarea si de sangele
Acestor locuri.

De multe ori va intoarceti victoriosi,
Si eu ma joc cu steagurile navalitorilor,
Facand din ele corabioare
Si dandu-le drumul pe apa Dunarii.

De multe ori nu va mai intalnesc
Si-atunci ma mir cum poate sa nu se mai intoarca
Un om care are nevasta si munti si copii?

Brancovene Constantine,
De ce-ti taie turcii capul
De cinci ori la rand, .
O data pentru fiecare copil al tau
Si odata pentru tine?

Sultanul are in palat .
Un cos de hartii pentru capetele domnilor romani
Care niciodata nu se nimeresc supuse.
Dar, uite, trunchiul de pe care a fost retezata
Mandria ta de ghiaur
A ramas in picioare,
Ca un stalp de pridvor romanesc instrainat
La Istanbul.

Dar ce tot rasfoiesc eu cartea asta cu poze?
Mai bine ma uit in sus,
Fiindca cerul nostru e zugravit,
Ca Voronetul,
Cu toata istoria romanilor.
Deasupra Posadei e lupta de la Posada.
Deasupra Podului Inalt
E lupta de le Podul Inalt.
Deasupra Calugarenilor
E lupta de la Calugareni.

Sunt batalii pe toti peretii,
Si in firide si ocnite,
Pe stele e chipul incruntat al barbatilor de demult.

Iar sus, in turla neagra,
Sta Decebal pe nori de otrava,
Band otrava,
Si otrava prelingandu-se de pe mustatile lui.
Autor: Marin-Sorescu