Despre putere…

 ”Să avem convingerea că DREPTATEA face puterea şi cu această credinţă să îndrăznim să ne facem datoria până la capăt , aşa cum o înţelegem”Abraham Lincoln

Puterea este în mod categoric cea mai interesantă formă de transpunere (mergând până la schimonosire) a caracterului uman.Caracterele slabe sunt îmbătate de putere ,uitând că aceasta este trecătoare şi faptul că  mai trecători decât ea suntem noi toţi.Excesul de putere îmbracă şi forma regretului care se manifestă în situaţia pierderii acesteia, deoarece  cel care deţine puterea are dorinţa de a o păstra cu orice preţ, fiind în capcana acesteia. În lipsa unei viziuni , puterea este fără niciun folos , putând fi utilizată doar pentru a se manifesta arbitrariul şi stupiditatea în decizii de multe ori importante.Devine atfel o provocare să ne gândim dacă cei care pierd puterea învaţă ceva din acest lucru.Dacă ar fi să urmăm înţelegerea lui Francis Bacon, autorul cel puţin interesantei lucrări Noua Atlantida,puterea înseamnă cunoaştere şi deci ea nu se poate pierde decât în percepţia profanilor. Se pare că cel care în fapt nu are adevărata putere abuzează de ea. Sunt convins că maximul de înţelepciune este să foloseşti propria putere în interesul celorlaţi şi să nu faci pasiune pentru putere. Sunt adeptul faptului că în era informaţiilor puterea trebuie să fie însoţită  de transparenţă.Indifernt dacă avem sau nu puterea ,cauza corectă pe care o urmăm trebuie să ne determine ,să ne facem datoria până la capăt!

Cum trebuie sa functioneze un partid politic sau amintiri despre viitor

La momentul actual scena politică este bombardată cu idei de schimbare în cadrul partidelor politice .PD-l ul doreste sa-si schimbe sigla şi eventual pe unii dintre “ayatolaci” (probabil pluralul nefericit ales de la ayatollah), PSD ul doreste să-şi schimbe echipa de conducere, să reformeze statutul şi să devină principalul partid de opoziţie, PNL ul doreşte să se clarifice doctrinar, adică fie să rămână în opoziţie şi să devină principala alternativă de dreapta la puterea de dreapta sau să intre la guvernare ca un partid mai mic lângă un” partid mai mare “cu riscul de a deveni şi mai mic…În fapt alegerea este mult mai simplă.

Într-o societate viitoare trebuie să stabilim:

1.cum se va deşfăsura procesul electoral şi dacă lăsăm în continuare posibiltatea fraudării alegerilor prin mită electorală sau în interiorul secţiei de vot?Există posibilitatea de desfăsurarea a votului renuntându-se la votul cu stampila  şi folosind modelul america în care se votează în baza unui buletin personal pretipărit ,care se introduce într-un terminal de tip ATM permitând votul electronic iar la final oferă un talon desprins din buletinul pretipărit ca dovadă a votului!Atunci şi anevoiosul proces de numărare îl face calculatorul…iar tertipurile legate de anularea votului sau de introducere de buletine prevotate prin metoda suveicii nu-şi mai au rostul.

2.Ce oameni promovează partidele: oameni care muncesc în capanie şi care răspund exemplar la comenzile de partid sau oameni care muncesc în campanie, au un dosar profesional bun poate chiar remarcabil şi au capacitatea de a reacţiona la ideile nefericite promovate de partide?

3.Ce rol au (dacă au ) instituţiile statului în campaniile electorale?

4.Cum trebuie să conducă cei care au puterea : în mod colegial prin implicarea societăţii civile, a reprezentanţilor comunităţilor locale, pe principiul” un om -o voce” sau autocratic în baza intereselor camarilei de partid sau de dincolo de partid?

5.Dacă putem să construim o Strategie la nivel naţional şi mergând mai departe la nivel local pe care să şi-o asume toate partidele politicii, reprezentanţii comunităţilor locale şi ai societăţii civile;

6.Dacă dorim să stabilim “shadow price” pentru lucrările efectuate din bani publici folosind  ca bază de comparaţie lucrări asemănătoare efectuate în ţări ale UE. (la noi preţurile ar trebui să fie mai mici deoarece avem forţa de muncă ieftină şi garanţia lucrării egală);

7.Dacă dorim să avem ministri numiţi şi printr-o validare colegială , în afara celei politice în domenii strategice precum: educaţia, sănatatea şi apărarea. 

Toate acestea ne trimit într-o zonă a amintirilor despre viitor care s-ar putea să nu rămână decât o existenţă paralelă a dorinţelor noastre.Nu pot să nu reflectez asupra modului în care reforma partidelor ne va aduce ceva din reforma societăţii!

Oglindă, onglinjoară cine e cel mai paranormal din ţară?

Suntem în plină criză financiară şi de valori, lucru care ne face să avem o existenţă  complicată. În această situaţie în care bugetul este unul de penurie, în care nivelul investiţiilor bugetare atinge cam 4% din PIB, în care investitorii străini se cam retrag din Romania, trebuie să existe o preocupare faţă de viitor, oricât de optimişti am fi , din punct de vedere al structurii noastre interioare.Acesta este primul paradox, paradoxul bugetar.

În situaţia noastră iarna ne ia întotdeauna prin surprindere, un strat de câţiva cm de  zăpadă îi încurcă pe edilii nostri, pe cei care nu sunt plecaţi în ţări mai calde, administraţiile locale sunt de multe ori depăşite şi, vă vine să credeţi sau nu , noi discutăm pe toate televiziunile despre rolul paranormalului în viaţa noastră cea de toate zilele, eminamente politică , în ultima perioadă! Acesta e al doilea paradox , cel paranormal.

Suntem ca într-un roman de Kafka (să fie Castelul sau să fie Procesul , greu de spus…) în care logica  sa-i spunem în mod forţat normală, devine paranormală şi astfel începem să ne explicăm trecutul, prezentu şi viitorul.Şi acum, fiidcă tot nu avem soluţii de viitor, poate facem un sodaj, eventual un forum sau poate chiar un referendum prin care să stabilim o dată pentru totdeauna cine e cel mai paranormal din ţară şi apoi să ne continuăm munca pentru viitor!

Poate mai simplu recurgem la oglinda (de sticlă) şi întrebăm”oglindă,oglinjoară cine e cel mai paranormal din ţară?” .La nevoie onglinda de sticlă poate fi şi realitatea…tv.

Despre oamenii care aduc ploaia…

“Clasa politică trebuie reformată !” este o afirmaţie cu care 9 din 10 persoane ar fi de acord.Problema apare atunci când trebuie să treci la aplicarea reformei ,deoarece, în mod clar, fiecare înţelege altceva prin reformare.Este o expresie a teoriei reflexivităţii legate de deciziile noastre. În primul rând schimbarea are un preţ şi tocmai de aceea cei care doresc sa fie oameni politici trebuie să plătească acest preţ.În al doilea rînd nu este suficient să schimbi doar oameni, pentru o schimbare adevărată trebuie înlăturate realităţile şi  instrumentele care au permis clasei politice să se degradeze.În al treilea rând schimbare trebuie făcută până la capăt , neezitant şi în baza unor principii clare ,pentru a asigura substanţă demersului. Daca membrii unei structuri doresc conservarea unor privilegii cu orice chip acea structură devine moartă.De aceea există cuvinte care trebuie să apară ca şi motoare ale acţiunilor realizate şi anume: NOU ,ÎNCEPUT,VIITOR,VIZIUNE,SCHIMBARE.

Altfel vom pierde timpul discutând probleme, mai mult sau mai puţin interesante, cu dexteritatea unor filosofi”rataţi”, poate discutând despre cretani şi afirmaţia celebră a unui cretan nu mai putin celebru,care spunea că ”toţi cretanii sunt mincinoşi”.De altfel, printre rânduri, mă gândesc că sunt mulţi cretani ipotetici în politica românească ,iar paradoxul afirmaţiei nu ne linişteşte nici în situaţia în care ar fi neadevărată.Oare în spatele reformei cretane  poate sta INTERESUL,CLANUL,MANIPULAREA, TRECUTUL?Sunt convins că da!Si atunci cum vom rezolva paradoxul? Probabil prin anticorpii oricărie organizaţii ,care ar trebui să o determine să se întărească!Doar că  în acest caz anticorpii ipotetici sunt liderii politici ,care pot determina schimbarea…cum le spun eu “oamenii care aduc ploaia”!

Salvarea bugetară… impozitul pe shaorma

Sigur în ultimele zile discuţiile privind viitorul ţării au luat o întorsătură dramatică, din păcate pe alocuri şi comică, soluţiile care apar în zilele acestea fiind de multe ori duse la limita absurdului. Aşa am aflat ca suntem un popor care mănâncă prea mult şi nesănătos , aşa am aflat că trebuie să plătim impozite în plus pe vicii şi aşa am aflat că ,un viciu fundamental este să mănânci shaorma. Siderat de atât de multă inteligenţă m-am gândit că poate există şi alte vicii care ar putea fi impozitate înaintea fast food-ului. Astfel,  aflând  că oamenii ar trebui să nu aibă vicii am încercat să-mi dau seama ce înseamnă acest cuvânt.(VÍCIU, vicii, s.n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ♢ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víțiu s.n.] – Din fr. vice, lat. vitium.).E clar cei care mănâncă shaorma, beau cola, fumează sau consumă băuturi alcoolice sunt vicioşi şi trebuie îndreptaţi …de aceea vor plăti impozite în plus… dar cei care deşi nu se pricep să guverneze fac acest lucru în diverse funcţii publice şi ne obligă să ne cultivăm vicile (pentru a rezista nervos sa spunem)  ce ar trebui să facă? Părerea mea e că ei vor fi recompensaţi fiidcă sunt fără cusur!

Învaţă de la toate…

Oare cât de mult suntem dispuşi să învăţăm? Suntem dispuşi să învăţăm de la orice şi oricine? Cu aceste întrebări încep Noul An şi cu convingerea că deşi  nu vom avea suficiente momente de reflecţie, în viitor vom învăţa ceva care să ne ajute să fim mai buni, mai înţelegători, mai pregătiţi pentru ceea ce urmează!

Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum
Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum
Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi
Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi
Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui
Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă
Cum poţi frumos să mori,

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape, să nu dai înapoi.
Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi.
Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi;
Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.
Şi du-te la furnică, să vezi povara ei…
Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa;
Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere – cum să trăieşti pe veci.

Despre inteligenţă

Există mai multe trepte ale devenirii noastre. Prima şi ultima treaptă este inteligenţa.Aş dori să-i felicit pe toţi cei care, înţelegând caracterul trecător al fizicului uman, îşi pun energia în slujba binelui colectiv.Nu stau să se vaite, nu se plâng de o soartă implacabilă, nu dau vina pe alţii pentru eşecurile personale. Am revăzut un film , celebru, în care există o replică(care nu a devenit celebră deşi e mai subtilă ca multe altele declarate celebre)  în care un tată îi spune fiului său “eşecurile tale ca fiu (a se citi om) reprezintă eşecurile mele ca tată (a se citi tot om)”. Autorul a trebuit să fie de o inteligenţă peste medie pentru scrie o astfel de replică. Cred că putem afirma extrapolând că eşecurile noastre ca societate reprezintă eşecurile celor care au crescut această societate.Mă gândesc că manipularea grosolană a societăţii nu ar fi fost posibilă dacă ea(sic.. am personalizat …problema ) ar fi fost crescută altfel.Până la urmă mi se pare că deşi inteligenţa stă la baza materiei, omul care intră într-o masă de alţi semeni, într-un anumit scop, deşi poate fi o persoană inteligentă, nu se mai comportă inteligent fiind dominat de dorinţe instictive şi secătuit de valoare pentru societate…îmi pare rău să o spun dar abia atunci capăta valoare politică.Sunt oameni care construiesc şi oameni care doar critică sau admiră, sunt oameni care îsi asumă greşelile şi alţii care se leagă de greşeli, sunt oameni inteligenţi şi alţii mai puţin inteligenţi. Între atâtea alte cuvinte, rătăcite printre rânduri, inteligenţa trebuie să o regăsim…Sper că nu e târziu!

Despre spiritul nostru…latin

Am înţeles din vâltoarea politică de azi faptul că învingătorul ia tot.Poate este o metodă firească de manifestare , ce ţine de resorturile interioare ale personalităţii noastre. Câteodată ne place să ne credem suficient de puternici şi deştepţi pentru a decide pentru toţi ceilalţi. Spiritul nostru, ancestral , se pare că este unul prezent în istoria Romei. Astfel un oarecare comandant al galilor  pe numele său (poate poreclă..şic) Brennus, în momentul în care  aceştia au prădat Roma în 390 î.d.C. şi-a aruncat sabia pe balanţa unde se cântărea aurul răscumpărării exclamând vae victis (Vai de ce invinsi!). Rămâne acum să stabilim care sunt învingătorii şi învinşii şi poate învăţăm ceva din istorie. Astăzi aş fi sperat într-o altă abordare.Aş spera într-o golire de sevă a înclinaţiei politicii spre stiinţa militară primordială şi o regrupare a ei în spirit iluminat şi umanist spre viitor…Fiindcă viaţa ne arată că poţi trece foarte repede din situaţia de învingător în cea de învins, iar noi trebuie să ne gândim la lumea de mâine şi nu la cea de ieri. Revine o întrebare în mod obsesiv: oare  am evoluat peste 2000 de ani (cu mult peste!)doar în mod tehnologic şi material?

PS: Sper să fi evoluat şi spiritual  !

pour les connaisseurs

De cele mai multe ori timpul ne oferă surprize. Adevăratul om este cel care reuşeşte să-şi depăşească condiţia curentă, exprimată la modul fizic , existenţial şi să ajungă la sensul vieţi, care este devenirea.Viaţa te obligă să fii mai bun sau mai rău, mai inteligent sau mai puţin inteligent, mai agitat sau mai linistit dar esenţa ta, misiunea ta, este să nu-ţi pierzi niciodată onoarea. Să-ţi iubeşti ţara e un sentiment care nu se strigă, iar onoarea este întotdeauna legată de patrie. Astfel se crează devenirea… unii spun istoria! Şi uite aşa se transformă muntele cum spune Marin Sorescu!

MUNTELE

Ţin locul unei pietre de pavaj,

Am ajuns aici

Printr-o regretabilă confuzie.

Au trecut peste mine

Maşini mici,

Autocamioane,

Tancuri

Şi tot felul de picioare.

Am simţit soarele până la osii,

Şi luna

Pe la miezul nopţii.

Norii mă apasă cu umbra lor,

De evenimente grele

Şi importante

Am făcut bătături.

Şi cu toate că-mi suport

Cu destul stoicism

Soarta mea de granit,

Câteodată mă pomenesc urlând:

Circulaţi numai pe partea carosabilă

A sufletului meu,

Barbarilor!

Înţelegerea… realităţii ….politice

În noaptea de 6 decembrie discutam cu un prieten despre un lucru care ar părea nebunesc la prima vedere şi anume să scriem o carte sub forma unui dialog, prin acest lucru înţelegându-se dezbatere, divergenţe, pe teme de interes public , despre politica noastră.Azi am renunţat la idee deoarece ar trebui să am prea multe rânduri albe , fiidcă eu , astăzi ,nu înţeleg politica. Nu pot să fiu extremist când alţii pot, nu pot sa privesc în ochi şi să mint dar alţii pot, nu pot să fiu un bun actor la comandă, nu pot să ma fac că nu înţeleg : Înţelegerea …Realităţii….Politice.